Rănile sufletești și iluzia că știu totul

Mi s-a adeverit încă odată ca nimic din ceea ce trăim nu este întâmplător. În zadar ne plângem de ceea ce nu avem în viața asta! Asta suntem capabili să primim! Degeaba setăm lucruri minunate și atunci când vin către noi alegem sa rămânem în baltă stătută! Dacă ceva nu obții este doar pentru că ai lăsat să treacă pe lângă tine trenul și te au paralizat fricile! Ne abandonăm sufletul și apoi alergăm la terapie sa ne vindece cineva rănile. Ne trădăm sufletul cu bună știință și ne mirăm că murim plini de boli și nefericiți! De câte vieți de suferință mai e nevoie ca sa te trezești omule???? De ce nu ești capabil să te iubești?

Aud atât de des remarca… vreau să ajut oameni, fac cursul de bars ca să ajut pe cei din jur. Serios? Pe cine vrei tu să ajuți când tu nu poți face nimic pentru tine? Dăm toți în sindromul mesianic…. ajutăm! Ai venit pe lume sa te regăsești ca ființă divină și asumată, să te trezești și să te ridici din compromis și suferință! Nu te mai considera dator să îi ajuți pe altul când tu ești gol pe interior că te minți grav! Fă tu cu tine ce ai de făcut si daca iți iese fă și cu alții!!! Dacă nu ai trăit noaptea neagra a sufletului, atunci vezi-ți de treaba ta! Lasă-te de vindecări și ajutoare că te distrugi.
Asumă-te sau stai în nefericirea ta! Tu alegi. Nu mai da vina nici pe soarta nici pe karma nici pe părinți și nici pe partener! Răspunderea este a ta!

Vorbim de spiritualitate toată ziua, citim zeci de cărți, dăm bani multi pe cursuri… și când vine vorba să punem în practică…. zero. Nu te mai lauda omule cu câte știi și cu câte cărți au citit…. câte diplome îți atârnă pe pereți! Arată-mi ce ai făcut cu viața ta! Arată-mi ce transformări ai permis să apară, altfel crede-mă că ți-ai pierdut și timpul și banii.