O dimineață cu miros de primăvară


O dimineață cu miros de primăvară, așa e acum în București. Primăvară și renaștere. Natura ne arată in fiecare an cum se trăiește cum se mișcă totul permanent, cum schimbarea aduce bogăție și prosperitate. Schimbarea și înnoirea permanentă este viața însăși, în nemișcare nu stă practic nimic in acest univers. Moarte și renaștere și la propriu și la figurat, experimentăm la infinit și cu toate astea încă ne temem de acest proces. Este nevoie de moartea vechiului permanent, este un proces de evoluție dar oamenii ies greu din zona de confort. Se agață chiar și de nefericirile lor și refuză să le părăsească.

Facem compromisuri permanent numai să nu fie nevoie să luăm decizii radicale, să nu ni se zguduie prea tare universul. Răul pe care îl cunosc îl accept mai ușor decât noul care m-ar putea salva.. dar pe care încă nu îl pot controla. i din acest compromis ne învârtim în cerc… un cer al victimizării… un veșnic cerc al culpabilizării și auto cu culpabilizării. E ca și cum copacul ar refuza să iși dea roadele toamna și să își piardă apoi frunzele. Natura nu te lasă!

Dacă lași universul să te conducă și ai credința că îți va face ramurile să înflorească in fiecare primăvară și că vei fi astfel mai puternic cu fiecare anotimp, abia atunci accepți cu bucurie ciclul moarte și renaștere! Abia atunci curgi cu viața și te bucuri de fiecare clipă trăită din plin! Lasă primăvara asta să fie Marea Renaștere a sufletului tău! Lasă moartea omului vechi să ardă blând tot ce nu iți mai folosește!